Lucrare nouă - “Dualitate”

Lucrarea are o axă verticală abia schiţată printr-o linie dreaptă ce pare o lamă tăioasă, aproape ascunsă în curburile fecunde ce curg asemeni unor falduri.

Ca şi cum, brusc, dintr-o feminitate debordantă, un gând tăios ţâşneşte, drept în sus, împărţind spaţiul în două.

Dualitatea se regăseşte în cele două vârfuri. Două săgeţi ascuţite ca două idei îndrăzneţe!

Vârfurile poartă, totodată, simbolul feminităţii subtil surprinsă în curburi amforă şi protuberanţe ferme…

Sculptură în lemn pe suport de piatră;

Înălţimea: 30 cm;

Preţ: 350 euro.

Lucrare nouă - “Cunoaşterea”

O aduce. O pune pe masă şi pleacă. Fără o vorbă.

La limita tăcerii, apuc să îl întorc din drum cu un cuvânt întrebător:

-Titlu?...

-Nu are…

Insist la fel de tăcută:

-Îmi spui ceva despre ea?...

-Nu… Eu doar am făcut-o…

Din felul în care a ridicat din umeri înţeleg că am libertatea să o descopăr şi să îi dau un titlu…

Aşa că încep lucrarea mea…

E o sculptură realizată mai de mult, azi doar refinisată şi aşezată pe suport de piatră.

Mă întreb în ce etapă a vieţii a realizat-o…  Pentru că o privesc şi simt că ascunde ceva dur. Rece. Asemeni unei ecuaţii matematice. E o zvâcnire, aproape calculată, către cer.

Şi ea descrie o spirală. Până şi vârful ascuţit e spiralat!

Înşurubat cumva ca să ajungă mai sus! Mai adânc…

E o lucrare în care nu găsesc simbolul feminităţii, ci al înţelepciunii născută din suferinţă şi renunţare…

La mijlocul ei descopăr simbolul oblic al infinitului. Se poate
vedea atât în urcare, cât şi în coborâre… 

Urcarea o simt atunci când privesc lucrarea pe diagonala ei ascendentă. 

O rotesc cu 180 de grade şi regăsesc simbolul pe diagonala descendentă. 

În oglindă. Pentru că totul pare a se roti în jurul unei verticale, ca într-o oglindă…

-De ce infinitul?! Şi încă unul dublu, în oglindă!

Primesc imediat răspunsul:

Simbolul infinitului, optul culcat(aici uşor oblic) este cel care, repetat, centrează omul, activându-i simultan, ambele emisfere şi ducându-l către inimă, către acea cunoaştere universală, instantanee, care nu mai necesită explicaţii şi nume…

-… E exact ceea ce îmi spusese şi el la început… “Eu doar am făcut-o… Fără nume şi fără explicaţii…”

Sculptură în lemn pe suport de piatră;

Înălţimea: 49 cm;

Preţ: 300 euro.

Lucrare nouă - “Naşterea iubirii”

E o lucrare uşor spiralată, plină de simboluri. 

Ascunse, ele se dezvăluie doar în anumite poziţii.

O parte le-am descoperit fericită, restul, încă, fug de mine…

La bază sunt, din nou, El şi Ea, într-o infinită atingere şi îngemănare. De data aceasta cu capetele spre pământ, parcă abia născuţi. Trupurile lor, uşor spiralate, te conduc spre cer, în sensul arcelor de ceasornic. Şi totul culminează cu o lacrimă ascuţită către înalt.

Vârful lucrării ascunde, totodată, simbolul deplin al feminităţii.

Asemeni unei scoici, el se deschide într-o singură poziţie, mister abia simţit, către perla din interior.

Când am descoperit perla ascunsă acolo am murmurat:

-Deşi nu se vede femeia, e o lucrare plină de erotism…

Spirala te poartă înapoi, de sus în jos, în sens invers arcelor de ceasornic, către cei doi, tandem al iubirii.

-Tu nu îţi semnezi niciodată lucrările?

Atunci, sub ochii mei, a ascuns la baza lucrării iniţialele numelui său. Două litere delicat conturate în piatra de râu, aparent neagră, dar care, şi ea, ascunde irizaţii de smarald… Abia în contact cu apa ele se dau în vileag….

Lemn pe suport de piatră;

Înălţime - 23 cm;

Preţ - 400 euro.

Operele care mai sunt in posesia artistului

Marius Pop a daruit, in mare parte, lucrarile sale.

In acest moment, in casa din Italia unde acesta locuieste, momentan, mai sunt doar 10 creatii din care doua fara suport.
Iata-le fotografiate mai jos:

Despre artistul Marius Pop

Nascut intr-un semn de foc pe plaiurile Turzii, indragostit iremediabil de natura, munte si viata, Marius Pop se remarca atat ca om, cat si ca artist, ca fiind un suflet cald, plin de iubire.

Mana lui aspra mangaie lemnul care ii vorbeste de dincolo de tot ce e perceptibil, cautand adevarul care se cere eliberat...

Artistul mi-a marturisit ca nu stie niciodata ce va iesi din bucata aceea de lemn cu care, la inceput, se imprieteneste...
Ca, pur si simplu, intra intr-o forma de transa, un flux, o unda tractoare creativa...

-Si nu suport atunci pe nimeni in jurul meu...
Mai spune el razand.
-Sunt neprietenos, tacut si total dedicat pentru ceea ce fac in acel moment. Mai bine sa nu fie nimeni atunci langa mine...

Ma intreb daca nu cumva lupta aceasta cu lemnul nu e o lupta cu sine...

Dar nu cer raspuns si merg mai departe, intreband de istoria pieselor, putine, pe care artistul le-a pastrat  - restul, o parte fiind pierdute in urma unei expozitii, iar cealalta daruita prietenilor... Caci asa e el, Marius Pop, daruieste tot ce are mai bun... 

Se daruieste pe sine fara sa astepte nimic de la nimeni.

-Pai nu prea am ce sa-ti spun... In aproape toate e femeia... Sau maternitatea... Sau copilul... Uite, asta, cu doua varfuri, imi place cel mai mult.

Artistul o ridica si ii mangaie varfurile...
-De ce doua varfuri?
-Pentru ca asa e femeia... Intotdeauna cu doua taisuri... Nu stii niciodata in care te agata...

Artistul e un incurabil indragostit. Vesnic in cautarea frumosului, al feminitatii, al sensurilor de neinteles pentru cei mai multi...

Privesc mica expozitie de pe masa cu oglinda... Sunt 10 lucrari din care doua, inca, nu au suport...
Si multe altele care sunt in asteptare, incepute, nefinisate...

Aproape ca ma doare se le vad astfel, asemeni unor guri deschise, dornice sa spuna ceva, dar care, inca, nu au gasita calea... Cumva ma regasesc pe mine acolo...

-Stii, sculpturile tale imi amintesc de operele lui Brincusi... Au ceva din... Doamna Pogany... Din curburile din Poarta Sarutului... Sau coloana infinitului, dar una facute facuta din coapse de femeie... Numai ca tu, cumva, le-ai dus un pic mai departe... Tu deja ai un stil inconfundabil. Stii asta?
-Nu, nu stiu... Eu stiu doar ca ceva va iesi din bucata aceea de lemn...
-De ce te-ai oprit? De ce nu continui?! Uite, sunt multe care te asteapta! Neterminate...
-Da, stiu... Dar nu a venit, inca, momentul... M-am indepartat de cale... Pentru o vreme... A fost un ocol...

Il privesc pe artistul Marius Pop si stiu, cu tot sufletul, ca mai are multe de exprimat si de adus in planul fizic. Cu siguranta are un har pe care toti cei apropiati l-au vazut, l-au simtit, l-au remarcat. Si, tot cu siguranta, e pacat, mare pacat, ca acesta sa se iroseasca...

Dar nu mai spun nimic, si, cu privirea in pamant ii marturisesc:
-Voi fi foarte fericita in ziua in care tu te vei reapuca de lucru... Asta e menirea ta si nu o poti ignora...

Punto di fuga del pensiero - Expozitie colectiva - martie 2008 Genova

In luna martie, 2008, Genova, Marius Pop a prezentat o parte din creatiile sale in cadrul unei expozitii colective.

Din pacate, toate operele expuse atunci au fost ratacite pe undeva in Italia, atistul nerecuperandu-le...

Dar au ramas cateva fotografiile acestora.

Sunt lucrari realizate in lemn, marea majoritate fiind asezate pe suport de piatra.

Toate materialele folosite sunt stranse din natura cu care artistul se afla intr-o deplina sintonie. Nimic artificial, nimic fals, autenticitatea fiind una din calitatile definitorii, atat pentru Marius Pop cat si pentru operele sale...

Creatiile, unice, se remarca prin ingenuozitate si claritate, fiind marcate de simboluri feminine. In toate lucrarile sale, artistul, cu o gingasie greu de egalat, reuseste sa atinga misterul feminin, sa il surprinda in toata splendoarea lui si in multiple ipostaze, de la maternitate pana la intelesuri ascunse in dublu taisuri...

Lucrarile lui Marius Pop se cer mangaiate, se cer atinse cu ochii inchisi, te imbie la introspectie, la regasire, la iubire deplina, total impartasita...

Mai jos se pot vedea putinele imagini pastrate de la acest eveniment. Cu siguranta veti recunoaste punctul de vedere al artistului Marius Pop...